„Ik ben makelaar in koffie” * – pentru cine nu știe olandeză…Dar nu trebuie să vorbești neapărat limba ca să afli despre Max Havelaar, protagonistul unui roman din 1860 al lui Multatuli (pseudonim artistic al lui Eduard Douwes Dekker), care încearcă să lupte împotriva unui sistem guvernamental corupt din Java, care era atunci o colonie olandeză. Romanul are un rol cheie în modelarea și modificarea politicii coloniale olandeze în Indiile de Est Olandeze în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX (care au devenit Indonezia modernă după cel de-al Doilea Război Mondial).

Figuur-3-Multatuli-1860-Max-Havelaar-of-de-koffi-j-veilingen-der-Nederlandsche
Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International

Iar notorietatea lui Max Havelaar nu s-a oprit acolo – îl regăsim 120 de ani mai târziu, când un preot, care lucra cu fermieri mici de cafea din Mexic și era și colaborator al unui ONG care ținea de Biserica olandeză, a conceput ideea unei etichete de comerț echitabil. Cafeaua cumpărată, comercializată sau vândută respectând condițiile de comerț echitabil („fair trade”) s-ar califica pentru o etichetă care ar face-o să se distingă printre cafelele obișnuite de pe rafturile magazinelor și ar permite nu numai organizațiilor de comerț echitabil (tradus în limba engleză cu „fair trade”), ci oricărei companii să vândă produse provenite din acest tip de comerț. În 1988, în Olanda, mișcarea de comerț echitabil („fair trade”) a dus la nașterea unei etichete: „Fair Trade Max Havelaar”. Conceptul a prins: într-un an, cafeaua cu etichetă Fair Trade avea o cotă de piață de aproape trei la sută. În prezent, eticheta Fair Trade însoțită de numele lui Max Havelaar se referă la produse vandute doar pe piețele din Olanda, Belgia, Franța și Elveția.

Cu toate acestea, comerțul echitabil ca idee și ca viziune, fragmentată, a apărut cu 40 de ani înainte de marca Max Havelaar. Totul a început în Statele Unite, unde organizația „Zece Mii de Sate” (Ten Thousand Villages) a început să angajeze forță de muncă din Puerto Rico în 1946 iar organizația SERRV a început să facă comerț cu comunitățile sărace din sud la sfârșitul anilor 40.  Este încă activ și conectează consumatorii cu producătorii (www.tenthousandvillages.com).

Primul magazin oficial de „comerț echitabil” care a vândut acest tip de articole și altele s-a deschis în 1958 în SUA. În Europa, primele urme ale comerțului echitabil datează de la sfârșitul anilor ’50, când Oxfam Marea Britanie a început să vândă artizanat fabricat de refugiații chinezi în magazinele sale. În 1964, a creat prima organizație pentru comerț echitabil. (sursa World Fair Trade Organisation www.wfto.com)

Comerțul Echitabil („Fair Trade”) este probabil cea mai dinamică dintre multele mișcări și inițiative ce s-au dezvoltat ca răspuns la efectele negative ale globalizării. Alături de mișcările împotriva exploatării în industria textilă (anti-sweatshops) sau promovarea certificărilor ecologice în industria lemnului, Comerțul Echitabil urmărește un model de dezvoltare durabilă și de justiție socială. Parte a „noii globalizări”, mișcarea pentru Comerț Echitabil vizează să modeleze comerțul internațional și să schimbe procesele expansioniste ale corporațiilor în economia globală, care adesea au subminat condițiile sociale și de mediu în lume. (Fair Trade: The Challenges of Transforming Globalization, Laura T. Raynolds, Douglas L. Murray, and John Wilkinson, 2007, editura Routledge).

Fairtrade sprijină producătorii din 60 de țări și este vândut în 70, reprezentând 2849 organizații de afaceri certificate Produsele Fair Trade pot fi alimentare, precum banane, cafea, ciocolată, ceai, dar și nealimentare, cum ar fi  haine, flori sau aur și se pare că nu le poți ignora: comerțul echitabil are o creștere a pieței de aproximativ 20% anual în Europa începând cu anul 2000 și are, de exemplu, o pondere de 47% în segmentul vânzării de banane. ( sursa GreenMedium.com).

sursa foto: Asociatia CRIES
sursa foto: Asociatia CRIES

Produsele din Comerțul Echitabil sunt comercializate prin intermediul unor magazine dedicate, gestionate cu sprijinul voluntarilor (world shop), implicați totodată și în activități de educație și informare.

În România, din păcate, nu există magazine dedicate comercializării de produse din Comerțul Echitabil, acestea sunt promovate în special de către întreprinderi sociale, cum este  cafeneaua Reciproc în Timișoara (https://www.facebook.com/lareciproc) sau un bistrou drag ieșenilor, Cuib (https://www.facebook.com/laCUIB/). 

Produsele care au certificarea de Comerț Echitabil respectă 10 principii: crearea de oportunități pentru producătorii dezavantajați; transparență & responsabilitate; practici comerciale echitabile; salarii corecte; combaterea muncii copiilor și a muncii forțate; nediscriminare, egalitate de gen, împuternicirea economică a femeii și libertate de asociere; condiții de muncă bune; consolidarea capacității proprii; promovarea unui comerț echitabil; respect pentru mediu. 

Grija pentru oameni se manifestă în moduri din cele mai diverse, iar în acest context social și medical dificil dictonul „gândește global, acționează local” se aplică mai real ca niciodată: cum ar fi dacă te-ai gândi că, atunci când comanzi online de acasă un pachet de cafea având eticheta Fair Trade, de la o întreprindere socială românească, poți literalmente ajuta, simultan, și o familie de cultivatori de cafea aparținând populației Shuar din Ecuador, care mai participă și la grupurile de lucru locale pentru a opri proiectul minier denumit El Mirador și o întreprindere mică din România care operează o unitate de economie socială și care resimte din plin schimbările drastice economice datorită pandemiei

*Eu sunt un broker de cafea

///

Materialul este realizat în cadrul proiectului Trade Fair, Live Fair, implementat în 18 țări din Europa, cu co-finanțare din partea Uniunii Europene, în perioada 2017-2021. Proiectul urmărește promovarea la nivel european a unor politici favorabile dezvoltării durabile, cu accent asupra tematicii de consum și producție durabilă.

Asociațiile CRIES și Mai Bine sunt parteneri din România, participând la implementarea mai multor activități: organizarea unor sesiuni de formare pe tema Comerțului Echitabil pentru un număr de 150 de persoane; organizarea la Timișoara și Iași a unor evenimente de conștientizare publică, inclusiv Ziua Mondială a Comerțului Echitabil; informarea parlamentarilor români din Parlamentul Europei cu privire la activitatea Grupului de lucru pe tema Comerțului Echitabil.